Filmul, bazat pe fapte reale, ne poartă în Romania sfârşitului anilor 1940 şi începutul anilor 1950, o Romanie stalinistă unde regimul la putere începe prigoana împotriva propriului neam şi propriei credinţe. Nicoleta, o tânăra intelectuală româncă este arestată. Crima sa este dublă: ea face parte dintr-un partid politic de opoziţie şi este nepoata pe linie materna a lui Iuliu Maniu. În prima perioada a detenţiei la Malmaison, eroina este interogată şi torturată până la extenuare, până aproape de acea graniţă nevăzută între viaţă şi moarte. Regasindu-se singură în faţa acestei insuportabile şi interminabile suferinţe, când nimeni şi nimic nu mai lasă să se intrevada vreo speranţă, Nicoleta descoperă în adâncurile misterioase ale firii puterea credinţei.
Întâlnirea cu Dumnezeu îi dă eroinei libertatea interioară şi curajul să se opună şi să reziste monstruozităţii anchetatorilor. Ea reuşeşte să-şi apare nu numai convingerile politice ci şi pe cele religioase. Când suferi până la limită suportabilului "poţi să mori sau poţi să-l găseşti pe Dumnezeu". Dar, din momentul când Dumnezeu apare în viaţa celei care suferă, forţa ei este fără margini... După trei luni, Nicoleta este transferată la închisoarea din Mislea, unde devine un exemplu de rezilienţă şi devotare pentru deţinute. De acolo, ea este transferată la canalul Dunare-Marea Neagra... După patru ani de detenţie, este eliberată fără a fi niciodată judecată. Aceasta perioadă grea de încercare nu a făcut decât să o transforme în figura de frunte a rezistenţei şi jertfei creştine româneşti şi, prin extrapolare, a jertfei creştine universale.